Radu Nicolae*, președintele ACDD, a publicat pe pagina personală de Facebook o mini serie de articole de conștientizare a pericolului traficului de ființe umane, statutul victimei și statutul traficantului în societatea românească de azi (19-29 august 2020). Redăm mai jos toate episoadele mini seriei. Dacă doriți să contribuți cu comentarii și puncte de vedere puteți urmări pagina de Facebook a lui Radu Nicolae.

*Radu Nicolae a cercetat fenomenul traficului de ființe umane pentru exploatare sexuală și exploatare prin muncă, analizând practica instanțelor de judecată, realizând interviuri cu experți în domeniu (procurori, polițiști, avocați, reprezentanți ai ONGurilor care oferă servicii sociale victimelor traficului, reprezentanți ai autorităților publice cu atribuții în domeniul combaterii traficului de persoane și de minori, psihologi) și cu persoane condamnate definitiv pentru trafic de persoane din patru penitenciare din România. Raportul privind traficul pentru exploatare sexuală îl puteți descărca aici. Emisiunea Legi și Afaceri de la Canal33 care a abordat tema „Traficul de persoane. Victimă vs Agresor” (28.08.2020) poate fi urmărită aici.

Episodul 1 Un tipar mental adânc înrădăcinat în conștiințele noastre este că victima trebuie să aibă o vină, sigur a făcut ceva (“a purtat fustă scurtă”), altfel nu ajungea victimă. Din cauza asta victimele traficului de fiinte umane, precum si victimele de orice fel din Romania (“mortul este vinovat”), ajung să fie abuzate în continuare de un sistem social și administrartiv putred, sunt puse în situații umilitoare, sunt puse să se justifice. Am fost în 5 penitenciare și am vorbit cu 20 dintre cei mai crunți traficanți de ființe umane din România. Mă gândesc să fac un serial cu povești despre ei, de fapt despre noi, despre societatea noastră. O legatură profundă îi unea pe toți: credința sinceră că femeia este c_ _ _ ă, este un obiect cu care ai dreptul legitim să te comporți în orice fel, care nu poate gândi pentru ea. Astfel, se considerau nedreptățiți, în fond au facut ceea ce orice om normal crede că trebuie facut cu o femeie.

Episodul 2 O altă categorie de victimă care își merită soarta este muncitorul (bărbat sau femeie) exploatat. Ce, nu știa unde se duce? Dacă e sărac, să muncească până crapă și să tacă din gură! Ce dacă i s-au luat actele, i s-a limitat liberatea de mișcare, era bătut(ă)? E normal, doar e needucat, sărac, sigur a facut ceva aiurea și merita pedepsit. La inceputul anului am facut o cercetare despre traficul de ființe umane pentru exploatarea prin muncă. Între altele, am citit 2,500 de pagini de hotărâri judecatorești. Uitați aici o mostră: “constatăm că eventuala lovire a acestora a avut la bază unele neînțelegeri și discuții contradictorii, dar aceste împrejurări nu pot echivala cu activitatea infracțională de „exploatare. Oricare ar fi fost „starea de temere” a persoanelor vătămate în perioada în care se aflau la ferma deținută de inculpați, dacă în mod real ar fi fost agresate fizic, s-ar fi putut adresa organelor de urmărire penală. Nu poate justifica reținerea elementului material „de inducere în eroare” ori „de menținere în eroare” nici presupusa activitate imputată inculpaților constând în invocarea unor datorii inexistente ori de imputare a unor pagube. Chiar dacă persoanele vătămate aveau o pregătire școlară medie nu poate fi primită susținerea din rechizitoriu conform căreia inculpații „au profitat de starea de vulnerabilitate a acestora”. De asemenea, este imposibil să reținem acuzația conform cărei a inculpații „au limitat libertatea de mișcare a persoanelor vătămate prin reținerea actelor de stabilire a identității”. Din analiza declarațiilor persoanelor vătămate constatăm că niciuna dinte acestea nu a perceput că activitatea inculpaților de a le reține actele de identitate ar echivala cu „limitarea libertății de mișcare”. Persoanele vătămate se puteau deplasa în mod liber și în condițiile în care inculpații ar fi refuzat să le restituie actele de identitate. De asemenea, dacă persoanele vătămate percepeau că inculpații au reținut în mod ilegal actele lor de identitatea aveau posibilitatea de a sesiza organele de poliție”.

 

Episodul 3 Cât costă o ființă umană? Ieftin! I-am întrebat pe traficanții de ființe umane din înschisori cu cât au cumpărat sau vândut victimele exploatate sexual. Prețurile diferă în funcție de statutul traficantului și de starea victimei. Cei mai amârâți infractori își vindeau victimele proaspăt recrutate și cu 100 de Euro. Un traficant a comandat minora direct la tatăl acesteia, care, pentru 3,000 de Euro, și-a dus copila și în afara țării, la locul de exploatare. Transportul se poate dovedi periculos pentru traficanți așa că părinții victimelor se pot dovedi un ajutor de nădejde. Din statistica mea, prețurile sunt între 400 Euro și 8,000 Euro.

 

Episodul 4 Cum ajung victimele să fie traficate pentru exploatare sexuală? Am întâlnit în închisori câțiva duri, care răpeau fete de pe stradă, de la școală, le băteau, le violau și le vindeau (știm modelul răpirii de la Caracal, știm că avem persoane dispărute anual, nu prea pare că ne interesează dacă nu ni se întâmplă nouă). Însă cei mai mulți tranficanți cu care am vorbit au dezvoltat un simț pentru vulnerabilitate, caută și profită de situațiile de vulnerabilitate în care se găsesc victimele. Fie că umblă prin sate pentru găsi fete abuzate în familie sau care sunt “recomandate” de interlopii zonei, fie că umblă prin casele de copii pentru a găsi fete vulnerabile, fie că vânează persoane dependente de substanțe, situația de vulnerabilitate a victimei și ușurința racolării sunt elementele esențiale pentru traficanți. Traficanții pozează în salvatori pentru victime, le întând o mână pentru că societatea românească îi desconsideră pe cei vulnerabili, râde de ei, îi umilește, îi este scrârbă de ei, îi marginalizează, îi discriminează, le aplică legea junglei, îi lasă să își merite soarta.  Până la urmă modul în care îi tratăm pe cei mai vulnerabili dintre noi arată cât de civilizați suntem.

 

Episodul 5 Fără empatie, fără milă, fără nici o slăbiciune umană. Doar logică impecabilă! Dacă ajungi victimă în România, te nenorocesc și râd de tine toți, absolut toți. În 2013, un scandal mostru în presă – muncitori români exploatați și umiliți în Libia: „Pasapoartele ni le-a luat de cand am venit. Am facut plangere la consulat. Ne spune sa asteptam. Oamenii se duc si cauta la gunoaie ce se arunca la alimentare, ce e expirat, noi le luam si le mancam. Nu avem bani si pasapoarte, ne spune ca suntem datori”, a povestit pentru postul citat Marian Dinu, unul dintre muncitori. (sursa: ziare.com) Prima instanță, Tribunalul București a reținut cu cinism următoarele: „nu a existat o sechestrare a muncitorilor români, ci doar au fost împiedicați să plece din Libia prin reținerea pașapoartelor de către angajatorul libian – conform cutumei locale”, „nu a existat o „exploatare” prin muncă a muncitorilor români, ci doar refuzul acestora de a mai presta muncă ca răspuns la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către angajatorul libian, ceea ce a dus la degenerarea situației românilor din Libia”.

Episodul 6 Cum se înțeleg traficanții de ființe umane cu organele de aplicare a legii? Am găsit patru cazuri relevante printre traficanții pe care i-am intervievat în închisori: un traficant mi-a spus că primea protecție de la politicieni de la nivel local și național pe care îi plătea și cărora le oferea sex pe gratis cu victimele; un alt traficant mi-a spus că și-a dezvoltat rețeaua de trafic sub protecția polițistului și procurorului pe care îi ajuta cu informații din zona pe care o controla, precum și cu bani și alte foloase (începuseră chiar să se și nășească între ei); un al treilea traficant mi-a spus că plătea lunar 1,000 de Euro taxă de protecție organelor de aplicare a legii; cel de-al patrulea traficant era fost lucrător în structurile de aplicare a legii. Povești vânătorești sau realitate cruntă? Înțeleg de la un polițist că, pentru a combate crima oganizată, trebuie să cunoști și să te miști printre grupările de crimă organizată. Înțeleg că uneori linia de demarcație devine una fină. În această lume plină de nuanțe, a fi victimă este moarte curată.

 

Episodul 7 Cât de profitabil este traficul de ființe umane pentru exploatare sexuală? Am discutat cu traficanții din închisori despre banii pe care îi obțin din exploatarea unei victime și am facut o medie a sumelor. O victimă a traficului exploatată sexual în România îi aduce traficantului în jur de 5,000 Euro pe lună în timp ce o victimă exploatată în Uniunea Europeană aduce în jur de 10,000 Euro pe lună (estimări minime). În eșantionul meu fiecare traficant exploata între 3 și 24 de victime în același timp. Astfel, traficanții ajung, într-un timp extrem de scurt, stăpânii unor mari averi. Unul dintre traficanți mi-a spus că umbla cu 80,000 euro cash la el, altul că a ascuns în casă 115,000 de euro, altul și-a cumpărat un bolid de lux cu suma de 55,000 de euro deși nu avea carnet de conducere. O mare parte din acești bani sunt spălați prin societăți comerciale, jocuri de noroc (iată o explicație pentru explozia caselor de pariuri) și tranzacții imobiliare. O altă parte din bani sunt folosiți pentru ca traficanții să își creeze imagine de vedetă pe rețelele de socializare cu ajutorul căreia să recruteze noi victime. Alții sunt plătiți ca mită.

 

Episodul 8  Douzecișidoi de muncitori români au crezut în 2013 că au primit șansa vieții, să lucreze în paradisul din Dubai. Numai că, precum toate victimele proaste de care ne batem joc și râdem, au luat țeapă. Li s-a promis “o oferta de munca in domeniul constructiilor, cu un salariu de 1.500 de dolari pe luna, un program de opt ore pe zi, cu plata pentru orele suplimentare efectuate si cazare intr-un loc decent” (sursa: ziare.com). În realitate li s-au luat pașapoartele, nu s-au putut întoarce în România, nu au primit salariu ci doar bani de mâncare dacă munceau, în loc de muncă de 8 ore în zidărie s-au trezit că trebuie să facă bolțari de 50 de kg timp de 10 ore/zi. Scandal mostru în presă, DIICOT arestează și instanța concluzionează: “Persoanele vătămate trebuiau să dea dovadă de un minim de diligență și să verifice unele aspecte, unul dintre ele fiind cuantumul salariului, care așa cum s-a arătat a fost inserat în formularul de contract la salariul minim pe economie. Or din probele administrate rezultă că nici una dintre persoanele vătămate nu au cerut lămuriri suplimentare privind salarizarea și neconcordanța între ceea ce au discutat și ce era inserat, unele din persoanele vătămate menționând că au mers pe încredere. Curtea reține din ansamblul probelor administrate că munca pe șantierele unde au lucrat persoanele vătămate a fost foarte grea și acesta este motivul pentru care cei mai mulți nu au mai mers la muncă. Unii însă încetaseră munca după două – trei săptămâni, înainte de a se pune problema plății unui salariu. Este adevărat că nu au mai primit diurna de hrană, din momentul încetării lucrului, dar acest lucru este evident și normal. Principala problemă a fost aceea că muncitorii nu se aflau în posesia pașapoartelor pentru a se întoarce în România. Pașapoartele se aflau la reprezentanți ai firmei Kele în scopul obținerii permisului de muncă și de ședere. Nu există date din care să rezulte împrejurarea că au reținut pașapoartele mai mult decât era necesar. Prin urmare față de considerentele expuse, Curtea apreciază că se impune achitarea inculpaților”. Definitivă. Decizia  penală nr. 254/A/23.02.2018. Curtea de Apel Timișoara.

Corect, ce credeau ei că sunt protejați de vreo lege, de vreo instanță sau de stat? #VictimaEDeVinăCaNuACascatOchii #AcumSaSufereSiSaIsiIveteLectiaCumFacemNoiToti #LaMuncă!SalariulMaiVedemNoi.

PS: o asemenea sentință aș include-o la INM, o bijuterie de cinism. Sunt acolo niște explicații savante, pentru cine are timp (și așa episodul asta e indecent de lung).

Episodul 9 Ce știți despre târgurile de sclavi? Locurile acelea în care, în fiecare dimineață, te uiți la oameni ca la animale, îi cauți la dinți, îi alegi pe cei mai sănătoși și vajnici și îi pui la muncă. Toate victimele așteaptă cu înfrigurare să fie ele cele alese pentru a mai trăi, a mai mâncă și a mai spera încă o zi. A spera că pot ieși din capcana datoriilor, că pot stânge suficienți bani ca să evadeze. Numai că unii, din cauza condițiilor mizere, se îmbolnăvesc. Arendașul îi măsoară din priviri, le simte boala și trece la următorul. Disperarea în cuprinde și boala îi roade și mai crunt din interior. Acum sunt la mila celorlalte victime. Norocoșii aleși trudesc 15 ore pe câmp, supravegheați, apostrofați, umiliți, bătuți. Traficantul încasează de la arendaș cei 50 de euro nenorociți și îi spune victimei că nu are bani, că arendașul nu a plătit, că trebuie să aștepte sfârșitul lunii sau sfârșitul lunii următoare, că îl împrumută până atunci cu 10 Euro pentru mâncare, că îi plătește transportul până la locul de exploatare, că îi plătește cazarea în cocină, că i-a plătit drumul până aici, că nu îi poate da actele că sunt încă la poliție pentru viza de muncă, așa cum prevede contractul în limba străină neînregistrat nicăieri pe care l-a semnat fără să îl poată citi, iar la sfârșitul lunii, după ce se face balanța, norocosul nostru constată că e, de fapt, din nou pe minus. Nici chiar norocosul nostru nu a fost ales în fiecare zi din lună pentru muncă. Da, se întâmplă în zilele noastre! Și nu e o treaba deloc riscantă pentru traficant. Aceste întâmplări sunt considerate în țările de exploatare (Spania, Italia, Cipru) muncă la negru. În România sunt tratate ca lipsă de diligență din partea victimei. Chiar victima se rușinează că s-a lăsat înșelată și se auto-învinovățește.

 

Episodul 10 Cum ajungi victimă direct de pe Internet? Traficanții pe care i-am intervievat mi-au spus că folosesc diverse pagini de Internet pentru a recurta victimele pentru exploatare sexuală, dar și pentru a atrage clienți. Unii chiar își dezvoltaseră departamente specializate de promovare pe Internet, cu angajați și infrastructură IT. Alții căutau victime prin social media, folosind conturi false și cerând detalii personale și poze de la victime. Am intrat și eu ieri (în plin COVID19) pe o pagină de internet recomandată de un traficant și am gasit zeci de anunțuri (multe numere de telefon având cod de UK). Câteva exemple: “Caut colegă Pt Scoția detalii la telefon 0044…” (26.08.2020); casa privata Nottingham cauta fete cu aspect fizic placut pentru colaborare!!limba engleză nu este obligatorie dar reprezintă un avantaj. Nu se percept costuri pt cazare sau anunturi! Pentru mai multe detalii contactati-mă pe whatsapp sau apel la nr 07721..” (24.08.2020), “pentru o tipă fără prejudecăti. Casting … mai multe detalii pe whatsapp”. La intrebarea de “ce ai plecat?”, o victimă spune într-un film postat de ANITP pe care îl voi redistribui în comentarii: “coșmarul pe care NU îl știam arăta mai bine decât coșmarul pe care îl trăiam în fiecare zi”!

 

 

Episodul final. Concluzii! Timp de 10 zile consecutive, am aratat statutul victimei traficului de ființe umane în România și statutul traficantului. Fie că este exploatată sexual sau prin muncă, victima este invariabil de vină, este revictimizată de sistemul administrativ și de societate în timp ce traficantul este scuzat, protejat și prețuit de sistemul administrativ, sistemul penal și de către societate. Cazuri precum cel de la Țăndărei în care traficanții dovediți la nivel european sunt achitați în România și cer despăgubiri morale de milioane de euro statului român, adică nouă, contribuabililor, ne arată cine stăpânește de fapt teritoriul în care locuim. Traficanții au devenit modele de succes în societatea românească, sunt vedete pe Instagram și în cartiere, viață și luxul lor inspiră noile generații, ura și batjocura lor față de femei devine contagioasă și este aplaudată la scenă deschisă, violența sexuală pe care o propovăduiesc devine normă de comportament. Statul român este depășit de situație, ros din interior de corupție și incompetență. Cetățenii sunt anesteziați, speriați, divizați. Voi continua să documentez cazurile de trafic de ființe umane, să iau atitudine în public și să militez în cadrul platformei de ONGuri împotriva traficului. Nu e suficient, suntem puțini cărora ne pasă, suntem puțini care înțelegem. Apoi traficul de ființe umane este doar o mică parte dintr-o mare poveste a crimei, a mitei și șantajului în care ne complacem și din care fac parte politicieni, presă, justiție și autorități de stat. Sistemul crimei a reușit să evacueze din spațiul public oamenii capabili prin campanii de linșaj și șantaj.